Munca în Germania

Integrarea pe piața muncii și clasele de impozitare din Germania


Cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene pot lucra în Germania fără nicio restricție, însă pentru a profesa în Germania este nevoie de un așa numit „Permis de angajare”. Cetățenii statelor membre ale UE pot beneficia de libertatea de circulație și nu sunt supuși niciunei restricții în ceea ce privește permisele de muncă.


Un aspect foarte important de discutat este cel legat de impozitele şi contribuţiile sociale ce trebuie plătite de către fiecare locuitor în parte. Contribuţiile pe care un angajat trebuie să le plătească, de obicei, sunt: impozitul pe venit (Lohnsteuer), impozitul net pentru biserică (Kirchensteuer), taxa de solidaritate (Solidaritatszuschlag), asigurarea de sănătate (Krankenversicherung), asigurarea de îngrijire (Plegeversicherung), asigurarea pentru şomaj (Arbeitslosenversicherung) şi asigurarea pentru pensie (Rentenversicherung). La fiecare sfârşit de lună, angajatul va primi un document numit Lohnabrechhnung (asemănător fluturaşului din România), în care sunt trecute salariul brut, impozitele, contribuţiile la asigurările sociale pe luna în curs şi salariul net. Pe lângă acestea, documentul va mai conţine datele personale ale angajatului, contul bancar, numele angajatorului, zilele de concediu de odihnă, etc.


Foarte important de specificat este faptul că, în Germania, impozitul pe salariu se calculează în funcţie de doi factori: de cuantumul salariului şi de situaţia familială a angajatului. În general, impozitul este reţinut de către angajator odată cu plata salariului, care oferă această sumă direct administraţiei financiare. Toţi angajaţii care câştigă mai mult de 450 de euro pe lună sunt încadraţi într-o anumită clasă de impozitare. Aceste clase de impozitare, 6 la număr, nu depind nici de tipul activităţii prestate şi nici de mărimea câştigului brut, ci doar de situaţia familială a angajatului.


  • Steuerklasse 1 – clasa de impozitare 1
  • Include toate persoanele care nu sunt căsătorite: celibatari, divorţaţi, văduvi sau care trăiesc separat. La moartea soţului sau a soţiei, soţul supravieţuitor nu va fi încadrat automat în această clasă. În primii doi ani de la deces, poate cere încadrarea în clasa de depozitare 3, care este mai avantajoasă.
  • Steuerklasse 2 – clasa de impozitare 2
  • Această clasă oferă avantaje pentru angajaţii divorţaţi sau necăsătoriţi, care cresc singuri unul sau mai mulţi copii. Cel puţin unul din copii trebuie să locuiască împreună cu acesta, pentru a se încadra în a doua clasă de impozitare.
  • Steuerklasse 3 – clasa de impozitare 3
  • Încadrarea în această clasă presupune pe de o parte ca angajatul să fie căsătorit, iar pe de altă parte ca partenerul să fie de acord să fie încadrat în clasa a 5-a şi implicit să plătească impozite mai mari. Clasa aceasta este potrivită pentru acele familii în care unul dintre soţi are venituri mai mari sau este este singurul care are un venit.
  • Steuerklasse 4 – clasa de impozitare 4
  • Această clasă este potrivită pentru angajaţii căsătoriţi, cu salarii relativ apropiate, ambii soţi încadrându-se din acest punct de vedere în clasa 4. O combinare cu clasa 3, respectiv 5 nu este posibilă.
  • Steuerklasse 5 – clasa de impozitare 5
  • Încadrarea în această clasă de impozitare este posibilă numai prin combinare cu clasa 3. Acest lucru presupune ca angajatul să fie căsătorit şi ambii soţi să fie de acord cu încadrarea, întrucât plăţile la impozite sunt mai mari, iar salariul net va fi mai mic.
  • Steuerklasse 6 – clasa de impozitare 6
  • Această clasă se alocă persoanelor care un al doilea sau un al treilea job şi care caută o altă clasă pentru job-ul principal. Clasa 6 presupune un impozit pe salariu mai mare, întrucât multe din deducerile care se pot face la alte clase, nu se pot face aici.


De luat în calcul este faptul că impozitul pentru biserică nu este obligatoriu pentru românii de religie ortodoxă, iar persoanele care au copii beneficiază de deduceri suplimentare la impozit şi vor avea un salariu net mai mare. Schimbarea clasei de impozitare se poate realiza prin depunerea unei cereri la administraţia financiară de care aparţii (Finanzamt). La modificarea situaţiei familiale, se poate cere (de obicei o dată pe an) schimbarea clasei de impozitare la administraţia financiară. Modificarea ulterioară are efect începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea.


Solidaritatszuschlag sau taxa de solidaritate este un impozit direct pe care trebuie să-l plătească fiecare persoană care obţine venituri din Germania, taxă despre care se crede că ar avea legătură directă cu reconstrucţia estului Germaniei. Ea a fost introdusă în anul 1991, cu scopul de a acoperi cheltuielile făcute de Germania în războiul din Golf (17 miliarde de mărci). Valorea acestei taxe, la acea vreme, era de 7,5% din impozitul pe salariu. Începând cu anul 1998, valoarea taxei a fost redusă până la 5,5%. Persoanele cu venituri mici, la care impozitul anual pe salariu nu depăşeşte 972 de euro pentru cei necesătoriţi şi 1944 de euro pentru familii, sunt scutiţi de acest impozit. Angajaţii care au un impozit pe salariu cuprins între 973-1340 de euro plătesc o taxă de solidaritate redusă, mai mică de 5,5%. De asemenea, familiile cu copii beneficiază de o reducere a acestei taxe.


Akademia de Germană vă pune la dispoziție sesiuni semi-intensive și extensive de limba germană. Cursurile de limba germană sunt adresate tuturor categoriile de vârstă și sunt adaptate intereselor acestora. Cursurile sunt structurate pe categorii de nivel și vârstă și se pune accentul pe aplicabilitatea practică a celor învățate.


Descoperă cursurile